Meditaţii pentru cei care doresc să înveţe!

Mâine, 2 iulie 2010 absolvenţii clasei a XII-a care au făcut această opţiune vor susţine proba de bacalaureat la economie. Materia este destul de stufoasă iar modul de examinare solicită elevilor nu doar să înveţe nişte formule şi definiţii ci să înţeleagă fenomenul economic. Acest deziderat nu este uşor de atins fără a avea o bună cultură economică, motiv pentru care m-am hotărât să le vin în ajutor prin explicarea unor grile din prima parte a structurii de examen, cea în care afirmaţiile trebuie notate cu adevărat sau fals.

1.Untul şi margarina sunt bunuri complementare.

FALS. Bunurile complementare sunt cele care nu pot fi folosite decât împreună, ca exemplu: roata şi automobilul, soba şi lemnele etc. Untul şi margarina fac parte din categoria bunurilor substituibile, deoarece ambele pot satisface aceeaşi nevoie alimentară, chiar dacă utilităţile lor sunt diferite.

2.După forma sub care se prezintă bunurile economice pot fi materiale şi tangibile.

FALS. Bun material şi tangibil înseamnă acelaşi lucru. După forma sub care se prezintă bunurile economice  pot fi materiale(tangibile) şi servicii(nemateriale, intangibile).

3.Preţul de monopol este mai ridicat decât cel de pe pieţele cu concurenţă de oligopol.

FALS. Preţul de monopol este mai mare decât preţul de echilibru pe o piaţă cu concurenţă perfectă. Oligopolul aparţine însă categoriei concurenţei imperfecte şi puţinii competitori care formează oferta pot în anumite cazuri prefera un preţ egal cu preţul de monopol pentru anumite categorii de bunuri.

Există o falsă presupunere că preţul de monopol este preţul cel mai mare. În realitate însă acest lucru depinde şi de modul în care monopolistul îşi gândeşte afacerea în perspectivă.

4.Costul real al alegerii reflectă cea mai bună alternativă sacrificată în alocarea resurselor disponibile pentru obţinerea bunurilor economice.

ADEVARAT. Costul real al alegerii este sinonim cu costul de oportunitate, iar afirmaţia de mai sus reprezinţă chiar definiţia acestei noţiuni.

5.Atunci când cererea şi oferta cresc în aceeaşi măsură este de aşteptat ca preţul de echilibru să rămână constant iar cantitatea de echilibru să crească.

FALS. Creşterea cererii presupune deplasarea curbei cererii spre dreapta sus, iar creşterea ofertei presupune deplasarea ofertei spre stânga sus. Urmărind aceste deplasări observăm că preţul de echilibru este mai mare însă cantitatea de echilibru rămâne constantă.

6.Costul de oportunitate este determinat de limitarea resurselor în raport cu nevoile.

ADEVARAT. Limitarea venitului presupune o atentă alegere a bunurilor economice astfel încât să asigure satisfacţia maximă posibilă cu suma respectivă. Aşadar cu cât venitul este mai mare cu atât acesta este mai aproape(fără a ajunge acolo!) de a asigura acoperirea tuturor nevoilor(virtual nelimitate), consecinţa fiind aceea a unui cost de oportunitate în descreştere. Dacă venitul scade, costul de oportunitate va creşte. În concluzie, limitarea resurselor în raport cu nevoile determină dimensiunea costului de oportunitate.

7.Un bun are utilitatea totală maximă dacă utilitatea marginală creşte.

FALS. Utilitatea totală este suma utilităţilor marginale, iar acestea descresc cu fiecare doză suplimentară(legea lui Gossen). Utilitatea totală este crescătoare atâta timp cât utilităţile marginale sunt pozitive iar punctul de maxim se atinge atunci când utilitatea marginală este 0.

8.În cazul unui bun cu o cerere inelastică la preţ, o scădere a preţului bunului determină o scădere a venitului total al consumatorului.

ADEVARAT.  Cu toate că nu există o legătură directă între elasticitatea cererii în funcţie de preţ şi venitul consumatorului putem contura următorul raţionament: scăderea preţului antrenează o creşterea cererii, chiar dacă într-o măsură mai mică. Creşterea cererii înseamnă creşterea cantităţii cerute, adică a consumului ceea ce duce la diminuarea venitului consumatorului.

9.Utilitatea în sens general este determinată de proprietăţile bunului.

ADEVARAT. Noţiunea de utilitate are două accepţiuni: în sens general, utilitatea are un caracter obiectiv şi se referă la capacitatea bunului de a satisface o nevoie. Utilitatea economică NU trebuie confundată cu utilitatea în sens general întrucât prima are un caracter subiectiv şi este apreciată în mod diferit de către consumatori diferiţi.

10.Creşterea costului marginal al unui produs poate conduce la scăderea ofertei acelui produs.

FALS.  Fiecare producător va creşte cererea atunci când preţul de vânzare creşte, iar acesta din urmă este influenţat în mod direct de costului marginal (costul suplimentar la mărirea producţiei cu o unitate). Aşadar creşterea costului marginal determină creşterea şi nu scăderea ofertei.